opreşte-mă înainte să schimb obişnuinţa în obsesie. n-am învăţat niciodată să las margini foii albe de hârtie. din prea multă gelozie şi har de a umple totul cu litere. pământuri numai ale mele. nu litere, ci tâmple sparte. nu litere ci spaime albe. cu degetele mele ca nişte sănii lăsând dâre vagi de disperare în urma lor. vreascuri mocnind. nu ştiu dacă ţi-am spus, dar toate cuvintele mele au o copilărie frumoasă şi aproape fără sfârşit, înainte să se facă mari. păstrez caietele cu versuri de când eram mic, sperând că o să crească până la urmă. tu nu ştii să creşti, mi-ai spus!, aşa e, atunci poate că o să învăţ de la ele. tu – nu ştiu de ce îmi spui tu, mi se pare un cuvânt straniu, şi oricum spunem tu la toată lumea – n-ai învăţat nimic. bine atunci. poate o să învăţ de la ele. mi-am promis să nu mai scriu… o să scriu însă pentru că, ai dreptate, tu nu-ţi ţii niciodată promisiunile. iarăşi tu. câteodată îmi place să fiu tu. mă furişez în el şi gata, mă simt uşurat de povara acelui apăsător eu. spus de tine, tu sună ca o duioasă invectivă. aş prefera, decât să-mi spui tu, mai bine să mă săruţi. regret toate acele lumi în care pierdem timpul spunându-ne unul altuia tu în loc să facem dragoste. pronumelor personale ar trebui să li se spună pronume de singurătate. când ţi-ai dat seama că nu sunt tu însuţi? că eu nu e tu? iubindu-te n-am avut niciodată timp să mă gândesc la asta. am scris, dar nu ştiu ce am scris. îţi promit însă că n-o să mai scriu. cuvintele sunt cel mai mare handicap al unei limbi. ne jucăm cu ele, şi ele nu ştiu nici măcar să fie inutile. ascuţim tot felul de pronume şi scornim alte şi alte categorii de realitate. dar eu vreau să te iubesc înafara cuvintelor şi aşa vreau să mă iubeşti şi tu. de asta nu mai vreau să mă consum în cuvinte. nici măcar un ultim cuvânt nu-mi mai doresc, fie şi un cuvânt în care să strâng toată neputinţa mea, etc.

Advertisements

13 thoughts on “poezie de 1 yuan

  1. dar TU eşti înlăuntrul cuvintelor. te-ai contopit cu ele: TU, TU şi TU şi TU…
    o carapace îb care se află tăcerea şi iubirea.
    frumos, cum numai tu, Paul, poţi imagina. (na, că am folosit, din nou, acel TU).

    La mulţi ani, Paul!

    Ottilia

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s