o, învierea e atât de uşoară şi atât de plăcută, e ca şi când mâna ţi-ar aluneca de pe braţul fotoliului într-un fel de somn mângâietor, învierea e tot un fel de moarte, e celălalt triunghi al clepsidrei, e tot un fel de răstignire bruscă, numai că se întâmplă mult mai des, se întâmplă în timp ce ne sărutăm, se întâmplă în timp ce tu te laşi mângâiată, în timp ce te prefaci că dormi, înviem amândoi consumându-ne ca nişte lumânări, pâlpâind pe rând înainte şi înapoi, uneori mai mult dincolo decât dincoace, ne îndepărtăm şi ne apropiem, fără durere aproape, învierea e atât de uşoară şi de plăcută, ca o răstignire în doi, în ritmuri de jaz vibrând în întuneric ca un fel de cruce, redescoperindu-ne într-un alt spectru tactil, sonor, luminos, înviem şi ne îmbrăcăm repede trupurile crude, fosforescente cu o grabă animalică, rece, firavă. o, cum ne furişăm în moarte ca nişte gânduri murdare în lanurile de unduitoare dendrite, cum ne colorăm de strigătele învierii până globulele noastre roşii ajung de culoarea dragostei şi a mierii, rămânând apoi nemişcaţi ca un copil oprit brusc din plâns, ca o flacără îngheţată, eu uneori viu şi tu uneori moartă.

Advertisements

6 thoughts on “polifonie

  1. Vara asta e la modă să-ţi îmbraci trupul în culori fosforescente. Dar culoarea dragostei de când e şi culoarea mierii? Eu până acum am văzut-o în albastru.

  2. @ clanway: Provocarile nu ma provoaca deloc, nu vreau aluzii, detalii, in genere ma enerveaza cuvintele care se termina in doi “i” si invitatiile la concursurile de provocari. Cu toate astea, va sunt profund indatorat ca nu m-ati uitat.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s