privirea ta mă înnebuneşte de adjective. adevăratul lucru care mi se întâmplă e sufletul ca un dalmaţian costeliv zvâcnind din coadă, sufletul ca un joc de lumini înăuntrul meu, transformarea în discotecă şi bar a organelor mele erectile interne. de fapt sufletul îmi împrăştie sângele prin trup ca pe nişte mese, ca pe nişte scaune, glumind în timp ce aşteaptă comanda ta, aşezând ici şi colo şerveţele roşii, ieftine. sufletul nu e cel mai adevărat lucru care mi se întâmplă, pentru că tu te întâmpli în acelaşi timp cu el înnebunindu-mă de adjective, mestecând gumă, creând din resturi şi din închipuiri destinul. din acest continuum spaţio-temporal nu e nicio ieşire, suntem amândoi blocaţi în clipa-întâlnire ca şi când am fi legaţi de un ţăruş înfipt în spaţiu-timp şi am paşte cuvintele celuilalt ca pe o splendidă câmpie de pansele. În afara bulei noastre de spaţiu-timp, în afara destinului nostru sferoidal care ne transforma în mecanisme înnebunitor de complexe, chiar foarte aproape de noi, se aprind lampadarele, luminând coaja spaţiului-timp-destin şi irizându-ne vag, feţele, ca şi când noi am fi, de fapt, gălbenuşul destinului. se umple de gerunzii, de fluturi de noapte, de raze indicibile de lună în afara bulei noastre de spaţiu-timp. acum ştiu: devin ireal, străveziu îmi pierd consistenţa în prezenţa ta, ca o blană de dalmaţian pe care se estompează petele. ăsta e primul lucru care mi se întâmplă cu adevărat şi tu faci baloane uriaşe din gumă.

Advertisements

3 thoughts on “deci destinul

  1. privirea ta mă înnebuneşte de adjective. adevăratul lucru care mi se întâmplă e sufletul ca un dalmaţian costeliv zvâcnind din coadă, sufletul ca un joc de lumini înăuntrul meu, transformarea în discotecă şi bar a organelor mele erectile interne. de fapt sufletul îmi împrăştie sângele prin trup ca pe nişte mese, ca pe nişte scaune, glumind în timp ce aşteaptă comanda ta, aşezând ici şi colo şerveţele roşii, ieftine.

    Superb curge “intern” poezia aici… Textul, mai departe de cit am citat, e tradat de oarece lungimi pseudokinegeticos…

  2. @Dumitruagachi:
    Asa este, partea a doua a poemului scapata :). Multumesc pentru vizite si imi cer scuze pentru intarzierea cu care moderez comentariile pe aici…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s