astăzi ai fost foarte departe, n-am spus nimic, am închis ochii şi m-am rugat dumnezeilor mă-tii, sunt foarte aproape să te pierd, pradă, sunt foarte aproape, dacă închid ochii, să mă prefac în cerb, să mă preling biciuind nopţile dumnezeilor mă-tii, iubito, astăzi am fost foarte aproape să, dorm, noapte. se închid în mine, ca nişte ochi, gândurile. am început să scriu, astăzi, pe marginea mesei, pe genunchii mei rodaţi, îmblânziţi în aşteptare. ajunsesem aproape, astăzi, aşteptând, să te pierd. am închis ochii. i-am deschis. dumnezeii mă-tii, iubito. clipind în întuneric pleoapele îmi vlăguiesc vederea ca nişte repetate felaţii. şi nu e nimic de răspuns, de întrebat. e numai un ritm ondulând bezna, o muzică sticlind în întuneric. astăzi am fost foarte aproape să te pierd, iubito, privindu-te alunecând, oferindu-te pe nimic dumnezeilor mă-tii, femeie sinceră, uşoară. despre astăzi iată ce se poate scrie. mi-ai spus: moartea e cocorul uitat dintr-o îmbrăţişare, liniştea din miriştile de ceaţă, împreunate cele două cireşe pe care le ţii în palmă ca pe nişte zaruri. nu ştiu unde ai citit asta. te iubesc, mi-ai spus, fără urmă. astăzi ai fost departe, pradă. se închid în mine, gândurile, foarte aproape, în întuneric.

Advertisements

8 thoughts on “te iubesc fără urmă

  1. ce sentiment această iubire fără urmă, ca o incantaţie.
    tulburător de profund discurs, Paul. şi foloseşti atâtea figuri de stil originale.

    îţi doresc multă fericire!

  2. @ Ottilia: Ma bucur ca “versurile” mele nu te-au socat si n-au blocat accesul la frantura asta de lume pe care am incercat s-o scot din malul indicibilului la lumina.
    Iti multumesc pentru lectura si promit sa fiu (uneori) fericit. Sper ca tu sa te descurci mai bine :)..

  3. …minunate imagini, Paul!
    Mă-ntreb cum e ceaţa din ochii iubitei când un cocor strigă: A venit iarna!!
    anna

  4. şi ne furăm, unii altora, cireşele- zaruri spre a putea să ne amintim că era un timp în care am suferit din, prea ‘neîndestulată’, dragoste
    adică eram vii
    am încercat şi eu dar n-am reuşit: ochii gîndurilor nu se pot închide, e taina care ne este, se pare, refuzată la fel cum totu-i urmă-n toate

  5. totul e urma in toate – foarte frumoasa reformulare poetica a filosofiei spinoziste 🙂 Eu insa cred ca foarte multe se pierd pur si simplu fara urma. (cum mi-am pierdut eu, acum vreo doua luni cheile 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s