Crizele financiare nu se rezolva, si nu s-au rezolvat niciodata din ratiuni umanitariste. Criza n-a fost nicicand prilejul de a descoperi bunul Samaritean in spatele celui mai feroce fond de investitii, ci, dimpotriva, toti asa-zisii buni Samariteni si-au dat, pana la urma, intentiile pe fata. Mana intinsa Greciei de catre Germania (si Franta) – caci UE se reduce, de fapt, la acesti doi mari jucatori, si la rigoare, UE este sinonim cu Angela Merkel – este mai curand o mana care cere, decat una care da. Sau, de dragul unei formulari dialectice, este o mana care da tocmai pentru a avea de unde cere. Pe scurt, motorul economiei germane este exportul, iar Greciei ii sunt imprumutati bani pentru ca economia germana sa poata produce, mai departe, submarine, iar cea franceza avioane Eurofighter, pentru a le vinde, mai apoi Greciei – iar asta doar ca un exemplu. Grecia se imprumuta cu dobanzi halucinante si pe perioade scurte, pentru a cumpara produsele de export germane si franceze. Fondurile de investitii speculeaza, desigur, acest lucru, si ofera bani Greciei pe care, in fond, Grecia nu-i va putea niciodata plati. Asta, desgiur, fara ajutorul UE, FMI, BE.

Grecia trebuie salvata nu de dragul grecilor, ci pentru ca un default al ei ar produce o unda seismica in intreg sistemul bancar. Pe de alta parte, acest deznodamant poate fi amanat, insa nu poate fi evitat. Fara o schimbare hotaratoare in politica finaciara a UE. Intrebarea care se ridica este urmatoarea: care este restul de altruism pe care orice impartire perfect egoista il poarta cu sine. Va fi fortata Grecia sa iasa din zona Euro? Va cumpara Germania si Franta datoriile Grecilor, impunand bancilor si fondurilor de investitii pierderi de 10-15 sau chiar 25%, dandu-le, in schimb, asigurari, ca banii le vor fi platiti la termen? Se va recurge la solutia – dupa mine cea mai potrivita – de a pune pe piata Euro-bonduri, astfel incat statele cu deficite serioase sa se poata imprumuta de pe piata la niveluri rezonabile, apropiate de cele ale Germaniei, de 3-5%?

Pentru a oferi raspuns acestor intrebari nu trebuie insa mizat, nicio clipa, decat pe egoismul care regleaza, de fapt, pietele financiare – si care, iata, adesea scapa de sub control. Cred insa ca doua lucruri merita spuse. 1) Renuntarea la moneda europeana nu se va produce. Cel mai mare castigator al introducerii acestei monede a fost, de departe, Germania, astfel ca ea nu are niciun interes sa renunte la euro. 2) Cu toate acestea, moneda nu va putea fi pastrata in acelasi context financiar si fiscal. Asadar, fie ea va fi restransa la un grup select de tari (Germania, Franta si tarile nordice, in principiu), fie – ceea ce este foarte improbabil – se va produce acea dezirabila si reala uniune fiscala si adaptarea unei politici economice unitare la nivelul intregii UE.

Oricum ar fi, Europa trebuie sa se pregateasca de o “schimbare la fata”.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s