în oraş poeţii strigând haiku-uri cum ai arunca var pe pereţi. vrăbii zdrobite de bordură zac desfăcute ca nişte reviste erotice. cuvinte sălbăticite atârnă frenetic de ziduri. uşile sunt pretutindeni deschise, ca nişte carcase. nu mai pot să privesc. îmi repugnă toţii zeii voştri poetici, le-aş împărţi faţa cu foarfeca în cnezate şi voievodate. slavă întru toţi. am trecut, biruind, prin piaţa vuind de haiku-uri, ca un autocar gol, v-am văzut îmbrăţişaţi în goliciune, curmând tristeţea prin smintire. îmi scutur amintirea de voi ca de nişte negi arşi cu flacăra dulceagă, molfăind gaz, a brichetei părinţilor mei fumători. după, o să fiu singur şi sfânt, eu unul născut dezvirginând dumnezei lascivi, aşezând sfincşi cu botul pe labe, lăfăindu-mă în aure. o să spun: ştiu, e o femeie în mine! îi simt sânii apăsându-mi toracele, plămânii ei respirându-mi plămânii. o să spun: ştiu, o iubesc! iubirea mea e o formă de eviscerare, o continuă stare de vomă. durerile naşterii îmi sparg esofagul.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s