UDMR-ul, Rosia Montana si modernizarea Romaniei

Proiectul minier de la Rosia Montana, care ar urma sa distruga cateva mii de hectare de teren, sa conduca la defrisari semnificative si la schimbari de relief majore (sute de milioane de tone de roca vor fi explodate, conducand la disparitia catorva formatiuni muntoase din zona) va afecta nu numai romanii din zona Transilvaniei si Banatului dar si maghiarii care locuiesc, preponderent in aceeasi zona. Zeci de organizatii non-guvernamentale dintre care cele mai multe maghiare protesteaza vehement la adresa deciziilor luate la varf, de presedintele UDMR si actualul ministru al culturii K. Hunor.

Protestele lor valoreaza insa in fata ministrului care tocmai se pregateste sa-si puna semnatura pe unul dintre cele mai violente si periculoase acte de distrugere a patrimoniului cultural si a mediului in egala masura exact cat valoreaza o placuta bilingva ruginita: adica mai putin decat nimic. Desi pare mereu ingandurat de soarta maghiarilor din Romania si forteaza mereu, aici si acolo, tinuturi si regiuni maghiare sau secuiesti, cerand mereu tot felul de autonomii culturale si drepturi pentru minoritati, UDMR-ul dovedeste, prin proiectul Rosia Montana, ca, la fel ca si PD-ul, nu guverneaza decat pentru el insusi si nu este interesat de soarta maghiarilor din Romania decat de forma si pentru a-si creste capitalul politic.

Proiectul Rosia Montana inseamna, pe scurt, utilizarea a 13 mii de tone de cianuri pe an (adica de aproximativ 13 ori mai mult decat se utilizeaza in prezent in intreaga Europa). El va conduce, in timp, la crearea unui foarte pitoresc lac de acumulare, intins pe sute de hectare, si plin nu cu apa ci cu cianuri si metale grele. El va polua, in mod inevitabil, aerul din zona si, tot la fel de inevitabil, va contamina reteaua freatica de suprafata. Lacul nu va disparea de acolo nici in 20, nici in 50 de ani. Nici in 100. El va ramane mostenirea perpetua pe care scarbosul si viralul guvern PD-UDMR, care distruge Romania de cativa ani incoace sub pretextul modernizarii ei, o lasa romanilor si maghiarilor deopotriva. Tusa definitiva a tuningului de tara la care asistam tot mai socati, de vreo cativa ani. Darul lor de adio.

Pentru date si explicatii precise, cititi acest document.

Advertisements

viaţa mea e fragilă

viaţa mea e fragilă, e chiar lângă mine, un pântece rotunjit perfect, trecut printr-un cerc ca un balon de săpun evadat, plutind în aer, legănând un prunc vindecat de mamă. eu nu ştiu cum sînt, nu mă simt decât în vârfurile degetelor, copilărind. nu am rude apropiate cu mine însumi, îmi sunt, ca să fiu sincer, străin. între mine şi eu e o cameră plină de haine şi de cărţi aruncate peste tot în care n-aş putea niciodată să termin de făcut ordine. mi-ar trebui să găsesc o părere despre mine pe care să o pot îmblânzi, un fel de cântec de leagăn pentru noaptea cu rezoluţie maximă a copilăriei mele. viaţa mea e fragilă, atârnă, foarte subţire ca o dâră vagă înroşind albul pastei de dinţi de ceva din afara mea, chiar de lângă mine. viaţa mea e oricum a mea numai prin corespondenţă, eu trăiesc cu o întârziere de două săptămâni, aşa cum se juca o partidă de şah, în epoca vapoarelor cu aburi, între un bătrân din New York şi un bătrân din Salamanca. viaţa mea e oricum într-o altă limbă, nu mă întreba de ce, ca un chestionar în care alegi perfect la întâmplare între a, b şi c. acum e târziu şi viaţa mea doarme, cuminte, lângă mine, într-un fel de moarte la care iau numai mijlocit parte şi la care oricum nu mă pricep foarte bine.