strigătul meu e restul teafăr al unei infirmităţi

e restul cu care încă se mai poate trăi

e tot ce a scăpat umilinţei

încet, se întipăreşte în dalele de piatră

şi arde în steaguri hublouri

prin care se poate privi spre trecut

şi spre viitor.

strigătul meu e treapta pe care nu se poate călca

nu încerca să păşeşti!

e mânerul unei uşi care nu se deschide

nu încerca să intri!

e conturul unei ferestre desenate pe perete.

nu încerca să priveşti!

e patetic ca un plâns

şi e lipsit de patetism ca o răzbunare

în strigătul meu disperarea şi furia

îşi fac una alteia declaraţii de dragoste

acum, că ninge peste strigătul meu

şi cuvintele se moaie în zăpadă

până nu se mai aud

nu-l confunda cu resemnarea!

el aşteaptă acolo, rece ca un pumnal

ascuţindu-se cu răbdare

de lungile voastre tăceri.

Advertisements

5 thoughts on “eliberare

  1. las si eu un poem / nu-mi merge situl, la naiba! 😛

    a (se) rani este o forma de a respira intre doua tarmuri ce se tot despart ca niste aisberguri infrante de vremea ce trece

    bine sa te stiu pe aici, Paul, as fi vrut sa iti trimit si tie smth, poate candva… sper… incerc… cu toate cele bune cu tot, mi-era asa de dor sa te citesc!

  2. mi-am terminat si eu romanul, hohoho ca sa apara in librarii, de ce a trecut Craciunul 😦

    il poti citi din el pe baciuiulia.wordpress.com

    sper sa iti placa o bombonica din el 😛

    azi te-am citit mai pe indelete, sa stii

    si inca am probleme cu hackingul, cum se iese din asta, pe ce poarta stelara?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s