o fată era o stradă

albastră, verde ca un ucigaş

iarba iţi creste în ochii mei

un tâmplar îşi moaie cuiele în ei

ea era o stradă

înfloriseră pomii să o vadă

în sânge îmi creşte o spadă

a tăcut brusc

te iubesc, te iubesc

arcuri de ceas, cabluri de curent

miroase a şofran, a sabat

a praf alb de cretă

este scris:

dacă mâinile tale se vor sălbătici

în gheare

eu îţi voi îmblânzi coastele

în aripi

sunt străin, sunt nebun

sayonara

Advertisements

6 thoughts on “sayonara

  1. Versuri foarte zglobii, citindu-le am avut senzația ca incerc sa prind cu mina pestisorii colorati din acvariu… Imi scapau mereu printre degete, manevra nu-mi reusea deloc!

  2. multa culoare in poezia ta, care se disipa la final, din pacate pentru happy-end-ul din (aproape) oricare poveste. de ar fi sa asosiez un singur cuvant poemului, i-as spune icnet ori rabufnire, oricum trecerea prin culori este etereala, chiar de ramanem (aproape) toti copii cu naz la sad-ends.

  3. Pingback: Nono « Ioan Usca

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s