…inca sunt foarte ocupat cu finisarea traducerii la care am lucrat in ultimele luni, nu apuc sa mai trec foarte des pe aici. Iar acum, trecand, nu gasesc prea mult lucruri pe care ar merita sa le spun, care ar interesa cu adevarat. Nu stiu, de fapt, ce “intereseaza” si ce nu. Si nici nu cred ca lucrurile au, asa, un sens, pe care urmeaza sa-l descoperim noi mai tarziu. Cred ca lucrurile n-au niciun sens, daca nu le dam noi un sens. Sau, mai precis, daca nu contribuim la sensul lor, caci niciodata – asta am invatat-o de la Arendt, de curand – noi nu suntem stapanii sensului faptelor noastre. Acest sens, de fapt, nu poate fi reconstituit – si cred ca are dreptate Arendt – decat printr-o naratiune. Iata, asadar, ca postura noastra – sau conditia noastra – umana este, din nou, foarte fragila. Pe de o parte noi suntem datori sa actionam, sa fim aducatori de nou, sa fim initiatori, pe de alta parte, nu putem fi niciodata stapani pe ceea ce initiem. “Lumea e un poem tot mai salbaticit”, vorba poetului. Oricum, problema nu e a lumii, ce e a noastra. Si nu e o problema pe care s-o putem depasi, asa cum nu putem spera ca am putea sari peste propria umbra. Din acest motiv mi s-a parut intotdeauna contrarianta perspectiva heideggeriana, potrivit careia starea de hotarare te lanseaza, cu precizie, intr-un proiect autentic al existentei tale, gratie acelei clipe de “luciditate existentiala” in care dispui de propria ta fiinta in cel mai intalt grad cu putinta. Sigur, cu totii putem avea astfel de momente de luciditate, in care proiectul nostru existential sa se contureze cu claritate, insa n-ar trebui sa ne iluzionam ca suntem stapanii sensului acestui proiect. Noi suntem datori cu un inceput, e drept, dar inceputul nu ne apartine pana la capat; de asta cred, cu sinceritate, ca intre Heidegger si Arendt exista o tensiune puternica, pe care o voi exploata in lucrarea mea de doctorat. Daca imi va reusi, desigur.

Sper ca pe voi cel putin v-am convins. Va las asadar.

* Orice greseala de ortorafie sau de punctuatie este intentionata.

Advertisements

4 thoughts on “Pentru ca

  1. ma bucur ca te citesc, Paul, chiar ma intrebam la un moment dat ce e cu linistea dinspre postari.

    cat priveste fragilitatea conditiei umane, e clar ca in ecuatia lumii viata noastra e foarte putin insemnata, dar totusi depinde pana la urma la ce scara privesti. micro. marco. cat de subiectiv esti sau cata pondere dai lucrurilor pe care le influentezi. cat de mult conteaza pentru tine ca tulburi un anumit echilibru sau lipsa unui echilibru. nu stiu cat de constructiv e acest comentariu, pentru ca tot nu am ajuns decat la relativitate, ceea ce nu e neaparat rau.

    succes cu traducerea! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s