Îmbătrânirea e procesul prin care devenim noi înşine. În tramvai, pe scaunul din faţa mea, stătea o femeie bătrână cu braţele lipite de corp şi cu palmele aşezate pe genunchi, ca într-un exerciţiu de răbdare. Cu cât o femeie e mai în vârstă, cu atât e mai uşor s-o priveşti făţiş, să te plimbi cu privirea peste trăsăturile ei fără să trebuiască să fi mereu în gardă, mereu atent la pericolul de a fi privit înapoi şi demascat ca un agresor. Timpul transformă chipurile în metafore. Oglinda feţei, încărcată de riduri, e numai urma, numai reziduul chipului proaspăt, imaculat, lipsit de orice semn, odihnindu-se după primul plâns. Poate de aceea, privind un chip îmbătrânit, mă surprind, adeseori, încercând un exerciţiu de des-figurare; un exerciţiu la capătul căruia nu reuşesc însă niciodată să ghicesc chipul perfect alb, de nou născut, al celei care se află în faţa mea. Nu reuşesc, pentru că acel chip nu e, încă, cineva sau ceva; fiind al tuturor, e al nimănui; acel chip nu există. Chipurile sunt metafore, dar nu trimit nicăieri; nu aflăm cine am fost decât la sfârşit, când e oricum prea târziu să mai fi fost cineva; originea este irecuperabilă; chipurile sunt metafore improprii.

Am coborât la Bertoldsbrunnen. Nici acum nu ştiu exact cine a fost Bertold, dar nu mă simt vinovat pentru asta. Statuia e înaltă, pare din piatră, dar sunt sigur că nu e, Mira mi-a spus odată că piatra nu poate fi cioplită aşa, iar eu cred că are dreptate. În cinci minute, poate patru, dacă mă grăbesc şi dacă nu e foarte aglomerat, ajung la universitate. Acum mergeam la un colocviu despre Platon şi Husserl, cineva urma să citească o lucrare, apoi cel mai probabil se va mai discuta cam o oră. Citisem rezumatul textului, dar mi se păruse cam straniu, aşa că eram destul de curios. Deşi nu întârzii niciodată, acum eram în întârziere. Cam la o sută de metri de statuia ecvestră a lui Bertold fluturând sabia deasupra mulţimii înghesuindu-se în tramvaie sau grăbindu-se dintr-o parte într-alta, se înalţă unul dintre cele mai vechi turnuri din Freiburg, cândva una dintre porţile de intrare în oraş. Prin o mie două sute şi ceva, probabil tot într-o primăvară, o vrăjitoare necunoscută, de vreo 27 de ani, era aruncată din turn şi la câteva secunde mai târziu, sau mai puţin, trupul ei se izbea de caldarâm. Cei care o aruncaseră se felicitau că avuseseră dreptate, căci de vreme ce braţele divine nu se întinseseră s-o prindă, acuzaţia se dovedise pe deplin întemeiată şi pedeapsa fusese îndreptăţită. Păcat ca niciunul dintre cei doi nu avea simţul umorului suficient de dezvoltat ca să-l pună la probă pe celălalt, ca între creştini.  Dreisam-ul trecea şi pe atunci prin Freiburg, ca şi acum, dar tot ca şi acum era o apă mică, unde vrăjitoarele nu puteau fi puse la probă. Aşa că locuitorii oraşului au fost forţaţi să se descurce cu ce aveau la îndemână. Până la urmă, la 27 de ani, pe vremea aia, era deja o femeie bătrână. Astăzi, urmaşii celor care se felicitau, în vârful turnului, pentru că avuseseră iarăşi dreptate, şi-au făcut timp să cioplească o inscripţie, la baza turnului, în memoria tuturor vrăjitoarelor ucise de-a lungul celor aproape o mie de ani de infantilism mintal şi exaltare religioasă. Pe măsură ce mă îndepărtam de turn, imaginea vrăjitoarei – care, în mod straniu, avea trăsăturile bătrânei din tramvai – mi se ştergea din minte. Ştiam că înainte de a intra în clădirea universităţii trebuia să mai trec proba de foc a fast-food-ului turcesc. O halcă uriaşă de carne tocmai fusese aşezată pe rotitor şi, fiind încă îngheţată, arată ca un maldăr de gunoi. Însă cât de apetisant va fi când nuanţele de gri-murdar, de verzui şi de violet vor fi preschimbate de flăcări, şi va primi acea nuanţă atât de apetisantă care ne face să mâncăm cadavre de trei ori pe zi şi, uneori, fructe între mese. Am închis umbrela şi am intrat în clădire.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s