Câteodată mi se pare că aici, în biblioteca asta din Freiburg în care scriu acum, cu mausul meu roşu şi cu sticla de apă goală pe jumătate şi cu nişte (multe) cărţi pe lângă mine, oamenii sunt niste efecte ale luminii. Dimineaţa, când abia se crapă de ziuă, aproape că nu e nimeni. Apoi, pe măsură ce lumina se intensifică, şi soarele începe să se reverse prin pereţii ei uriaşi de sticlă, oameni încep să apară, din loc în loc, ca din senin, ca nişte noduri în lumină. Până la prânz sala imensă unde citesc e aproape plină. Apoi, pe măsură ce orele trec şi se înserează, oamenii încep să dispară, unul câte unul, ca şi când s-ar resorbi în aer. Nu prea îmi petrec nopţile la bibliotecă, dar cine ştie ce fel de fiinţe se nasc din umbre îngroşate şi din întuneric. Şi dacă noi sintem cei care citesc, poate că ei sint cei care scriu. Altfel nu văd cum s-ar putea explica toată marea asta de cărţi, şi, mai ales, nici de ce toate literele din ele sint negre.

Advertisements

One thought on “insemnare de jurnal

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s