Primesc, acum ceva vreme, un scurt text de la un bun prieten. Textul e asezat, frumusel, intre ghilimele – deh, prietenului meu ii place sa se autociteze. (Banuiesc ca e si asta o forma de orgoliu). M-am abtinut cu mare greu sa nu-i spun: “vai ce prostie ai scris!” (sau ceva de genul), dar am facut totusi un comentariu vag ironic din care nici eu n-as fi inteles mare lucru. El mi-a raspuns cu un smiley face – si ce stranii sint aceste smiley faces-poker faces – iar eu m-am multumit sa-mi inchipui ca nu s-a suparat pe mine. Azi, scotocind prin hartiile din laptopul meu, gasesc – surpriza! – textul cu pricina pe una dintre ele. Asadar eu eram autorul! Va marturisesc sincer ca nu mi-a luat mai mult de cateva secunde sa-mi dau seama de cat de bun era, de fapt, textul. De asta am zis mereu – prima impresie e foarte inselatoare…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s