CRACIUN FERICIT!

Advertisements

Retorica

se dedica lui Vania

de la etajul IV trupul dansând pe acordurile gravitaţiei, perfect, timpul trecând prin el în celălalt sens ca un ţăruş, explozia organelor înainte de-a ajunge jos, frumuseţea incandescentă a gurii stropite cu sânge. iată imaginea, în cuvinte mişcările se potrivesc întocmai, îşi aşază grumazul tremurător pe butuc iar cuţitul sculptează perfect metaforele, jubilând. şi dacă n-ar fi din cuvinte? dacă cenuşiul etajului IV ar exploda ca un cheag de sânge imens pe îmbrăcămintea aseptică a chirurgului, dacă prăbuşirea ar fi rizibilă şi umilitoare, iar trupul consumat de cădere un zâmbet strident de femeie uşoară cu gura murdară de ruj. defenestrarea e un balet superb atunci când e consumat în cuvinte. schimbată în gesturi, trădată, din ea nu rămân decât membrele dezarticulate ale unei îmbrăţişări stâlcite, zgura zilei de astăzi şi-a zilei de mâine, în care nu se poate trăi sau muri. să ne sinucidem cu toţii, ca să fim vii!