Câtă empatie, atâta existenţă…

Nu cunosc nicio calitate (fie ea morala sau intelectuala) mai mare decat empatia. In lipsa ei am fi saraci de orizontul care ne deschide catre ceilalti, sechestrati in noi insine, fortati sa ne traim in siguratate deplina bucuriile si tristetile, dezamagirile si implinirile, siguratatile si temerile. Nu cred ca cineva isi poate imagina o astfel de viata, o astfel de existenta. Nu cred ca o astfel de existenta ar fi ek-sistenta, ci o simpla staza. Ek-sistenta e fie em-patica, fie nu e deloc. Nu exista ek-staza fara em-patie. Si in logica inchiderii care se deschide, em-patia (prefixul em- indica tocmai intoarcerea spre interior, la fel ca in empeiria) face cu putinta ek-sistenta. Cata empatie, atata existenta!

Advertisements