http://poiesti.re

(e sâmbătă azi, îmi trebe ştampila)

http://mă durea ochiul stâng, ochiul drept îmi rămăsese în pat şi privea-de-acolo ca un www. stricat/ până când mi-am spus eu că ar fi trebuit să fac ceva, să schimb.com; mi se decojise de pe mâini pielea şi atârna favorită de mine ca o stea://www.plecarea asta n-am simţit-o decât mult mai târziu când mă gândeam că.de mine n-o să audă oricum nimeni, oricât m-aş strădui www. sunteţi-gata-copii? https:// locul era înnodat ca un anotimp neterminat şi clima se schimba mereu, mai ales când eram copii şi creşteam… http://www.era-tare-greu. e poate nimerit să spunem şi asta, pentru că de-durere.ro n-a auzit nimeni/ nici măcar eu. şi ce mai contează dacă datele erau exacte www-ul nu era nicioadată departe, nu era mare lucru să dai un clic/ găseai peste tot inteligenţă instant sau la plic şi era tot mai bine când îmi înclinam umbra exactă spre tine. www. ia să nu vă mai aud cum vă smiorcăiţi/ e cazul să scoateţi banii şi să plătiţi, că de mâncat am mâncat foarte bine/ focul mistuia în sobă buline şi macii înfloreau lângă foc/ sânii ăştia ţâfnoşi o să-mi poarte @ sigur. noroc/ până când n-o să mai am lemne.de/foc.

Prima carte pe care n-am putut-o citi pana la capat

Cine da, din intamplare sau nu, peste Demoni si miracole (H.P. Lovecraft) trebuie sa azvarle cartea cat mai departe si sa uite instantaneu numele cartii si al autorului. Eu, din pacate, n-am facut asa. Si cu credinta ferma – desi tot mai zdruncinata – ca orice carte odata inceputa trebuie citita pana la capat, gasindu-se in mod necesar ceva bun in ea, chiar daca din pura intamplare, am inaintat pana la pagina 184.

Am citit fortandu-ma sa dau pagina, sa suport aiurelile fara nici o noima ale unui scris lipsit de orice calitati literare (fapt de care, in mod cert, nici traducerea nu este straina). Nu exista, in tot acest volum de povestiri o fraza bine incheiata, nici macar trei cuvinte bine potrivite unul langa altul. Se arunca cu lopata, la gramada, cuvinte stranii, idei absurd de prost exprimate, incercari “filosofice” de a raspunde la intrebarile ultime.

Galgaie pretutindeni de absoluturi, de creaturi de pe alte planete de miracole sfasietoare, de personaje care se fataie in sus si in jos prin universuri. Nu exista insa nicaieri nici cea mai mica preocupare pentru o minima coerenta, nu exista nicaieri un fir narativ, o poveste, incoerenta ea insasi scapata de sub control fiind singuea norma a scriiturii care se prabuseste adesea in pueril, in ordinar, in comun.

Pana acum credeam cu sinceritate ca pana si o carte proasta tebuie dusa pana la capat. Trebuie zvarlita cat colo abia cand ai terminat definitiv cu ea. Aflat insa in fata acestei carti a lui Lovecraft credinta aceasta a mea s-a prefacut intr-o absurditate. In loc sa azvarl timpul pe fereastra, sa ma enervez, sa ma ingrozesc, sa raman perpelex de lipsa completa de valoare a scriiturii am hotarat sa nu mai citesc un rand, in viata mea, scris de Lovecraft.

Dar daca aveti pofta sa va convingeti pe cont propriu, profit de aceasta ocazie pentru a anunta ca trimit aceasta carte, prin posta, celui dintai care isi va manifesta dorinta de a avea in biblioteca aceasta pretioasa lucrare, de o nebanuita originalitate.