La trecutu-ti mare…

In ultimii doi ani de zile Romania s-a intors in urma cu 20 de ani. Am ajuns iarasi in epoca in care sintem facuti sa credem, printr-o retorica primitiva si aroganta, cat de bine ne este, cat de bine traim. Adevarurile cele mai evidente sint ascunse, cele mai izbitoare, sint trecute cu vederea, cu nonsalanta, asta atunci cand nu sint negate cu agresivitate, cu nesimtiri, cu sila. Cei care ne conduc cunosc foarte bine acesta tehnica, pentru ca ea a functionat in Romania mai bine de 40 de ani. Guvernul Boc adica guvernul Basescu, aplica exact aceleasi metoda verificata (sau nu) in comunism: minciuna generalizata, minciuna dezinvolta si dispretuitoare, minciuna care ia adeseori forma unei diversiuni ordinare, minciuna care invrajbeste si care dezbina. Metoda este, intr-adevar, aplicata cu asupra de masura; e stapanita la perfecie, in cele mai mici detalii. Minciuna si diversiunea ca metoda de guvernare – alaturi de atragerea si cumparerea intelectualilor pentru a servi aceleiasi cauze – au condus insa, in ´89, la o explozie sociala, la o explozie de violenta si ura. O explozie care oricat va mai intarzia, se va produce pana la urma. Un detaliu care scapa guvernantilor nostri, bravului marinar care, dupa vorba lui, se va intoarce pana la urma la popor: de aceasta data pentru taiere. Odata decapitat PD-ul si Basescu, romanii vor exulta mai intai, apoi se vor plictisi de ceea ce au inceput, si vor sfarsi in acelasi abulism si aceeasi nepasare atat de familiare. Criza prin care trece Romania este ca Romania nu poate trece printr-o criza. In Romania nu se poate face revolutie. Pentru ca romanii uita. Uita de ce au inceput si uita ca au inceput. Se blocheaza pe drum, si mai exact la inceputul lui. Si totul revine, iata, la normal.

Criza prin care trece societatea romaneasca  o criza morala si apoi una de identitate. In ultimii doi ani societatea civila – atata cata a reusit sa se inchege – a fost, intr-o proportie colosala, distrusa, compromisa, atrasa in jocuri politice murdare. Iata-l pe Sever Voinescu, de exemplu, validand, de la inaltimea prestantei sale de intelectual fin, furtul de la camera deputatilor. Iata-l admitand ca va vota pentru repetarea votului, in cazul in care se va discuta asa ceva, pentru a face exact pe dos pana la urma. Si Voinescu nu este un caz singular; i se adaga atat de multi incat nu merita enumerati. Ipocrizia este insa ceea ce ii uneste si ii leaga pe toti. Ipocrizia este flagelul care a distrus bruma de societate civila din Romania, este cancerul de care sufera “reperele” intelectuale si morale ale tarii. Romanii sint un popor dezorientat si dezbinat, caruia ii este imposibil sa se mobilizeze, sa gandeasca dincolo de interesul propriu, sa emita alte judecati decat invariabila: “toti sint la fel de rai”. Tocmai de aceea conspiratia impotriva lor se desfasoara, de doi ani de zile, cu atatea roade. Tocmai de aceea pot fi furati, mintiti, umiliti. Pentru ca ei, ca si Boc, mai pot inca duce. Si vor mai putea. Si cand nu vor mai putea, vor muri. Nu, n-o vor face demn. Romanii sint un popor invins, un popor caruia ii este dat sa paraseasca lent istoria, ca un organism istovit care traieste prea mult din trecut si viseaza prea mult la trecut. Romanii sint un popor obosit, amorf, lipsit de credinta si de ambitie.

Sa ma contrazica cineva! (cineva care n-a votat cu Basescu!)

Ura! A inceput dictatura!

Prin noua rezolutie a Consiliului Superior de Aparare a Tarii, inaintata chiar astazi de presedinte parlamentului, se atenteaza in modul cel mai radical la drepturile fundamentale, garantate prin constitutie, in speta la dreptul de libera exprimare. Este pumnul pe care Basescu il vara in gura televiziunilor si trusturilor de presa care si-au permis sa arate, pas cu pas, caracatita basesciana care a adus deja la faliment Romania.

Pentru ca exista televiziuni care nu s-au limitat la a transmite circul regizat de Basescu, arestarile cu catuse si eliberarile dupa mai mult sau mai putin timp, Basescu trece la o noua faza a “reformelor” care vor schimba fata Romaniei.  Cine a indraznit sa arate lipsa absoluta de competenta a lui Basesc si a guvernului pe care il conduce printr-un om josnic, printr-o sleahta de intelectuali chititi pe posturi de ambasadori si de presedinti de institute culturale, acela a devenit, acum, dintr-o data, atentator la siguranta nationala, o absurditate fara limite si o mutilare a democratiei fata de care, daca nu se va lua o pozitie ferma si hotarata de catre societatea civila, de catre parlament, de catre acei parlamentari PD-L care au inca o minima demnitate, un minim respect fata de valorile democratiei, Romania risca sa alunece intr-o dictatura.

Si daca nici de aceasta data nu se va face nimic, iar gestul lui Basescu va fi privit cu intelegerea sau cu nepasarea celui care, din principiu, e impotriva “comunistilor”, poate ca in cativa ani vom dansa iarasi pe stadioane, fluturand tricolorul si aduland dinastia Udrea-Basescu.

Dar nu e nimic, e vara, nu ne pasa; nici ceilalti n-ar fi fost mai buni….

Lectia de cinism (II)

Aţi votat cu Băsescu? Adică cu Boc, cu Udrea, cu Videanu, cu Ritzi, cu Berceanu, cu Blaga, etc? Ati votat cu mana de fier sprijinita în mitralieră? Aţi primit ce-aţi meritat! V-a ciuruit, fraierilor! Şi după ce-şi dezbracă masca aia purtătoare de ochelari cu care dă interviuri şi vorbeşte ca un om mare, ca un tătuc, aruncând vina pe cei pe care tot el i-a antrenat mai înainte pentru asta, ca într-o piesă de teatru chibzuit închegată, îi înfloreşte pe faţă, desfigurându-l, hăhăitul ăla barbar, batjocoritor, de care v-aţi îndrăgostit cu toţii.

Dar nu e nimic, căci toată floarea intelectualităţii româneşti, acei vajnici „intelectuali ai lui Băsescu”, o să vină ei acum cu tratate filosofice sau felosofice şi-o să vă convingă cât de rău ar fi fost cu Geoană şi cu Antonescu, si ce geniu administrativ este Boc & comp. Si-o să vă povestească ce casete mai au ei pe-acasă cu Johannis, şi argumentele lor bine mânuite o să vă călăuzească pe timp de criză, o să vă ţină de foame şi-o să vă crească copiii, o să înlocuiască indemnizaţiile de şomaj, şi-o să ţină loc de pensii.

Şi tot ei il vor face sa para pe  Băsescu un despot luminat fără de care n-aţi fi găsit niciodată calea mântuirii!

Noapte bună!

DNA – noul Circ Globus al lui Basescu…

… si domnul Morar vechiul/nou maestru de ceremonii.

(Sau despre cum se conduce o tara intreaga numai cu circ, in lipsa de paine).

Iata ca de vreo saptamana cazul Voicu a invadat ca niste balarii toate canalele media, sufoca stirile tv, emisiunile politice, discutiile private, totul.

Servite cu lingurita, ca intr-o telenovela, stenograme apar pretutindeni, in toate ziarele, cu naturaletea unor stiri meteo. Si ce daca dosarul era secretizat? Tipu’ e un mafiot nu? Bine i-au facut ca il linseaza in public. Lupta anti-coruptie a lui Basescu, in loc sa se desfasoare in salile de judecata, se intampla pe hotnews, pe antene, pe realitati si la be1 tv.

Mai lipsea sa-l lege pe “grasan” de una din coloanele din Piata Romana si sa se arunce in el cu pietre.

In timpul asta, cat Basescu tine presa ocupata cu acest spectacol, pregatind pastila stenografica zi de zi, Boc mai injura un profesor, mai bate cu pumnu’n masa si cand nu face pe prostu’ e prost de-a dreptul. Si e cam asa tot timpul.

Circul bate criza! Sau nu?

Eyes wide shut

Au trecut deja trei luni de zile de la realegerea lui Traian Basescu in cea mai inalta functie in stat. Am si uitat prin ce metode si in ce chip a reusit Basescu sa smulga aceasta pozitie. Am uitat ca acei auto-intitulati intelectuali ai lui Basescu, mari conducatori de institute culturale, au purtat si amplificat, prin cotidiene straine, duhoarea unei campanii electorale fata de care luptele in noroi par o imaculata conceptie.

Am uitat, pentru ca lucrurile s-au precipitat de atunci intr-un ritm ametitor. Sa facem o scurta recapitulare:

– Prima decizie importanta a lui Basescu a fost re-numirea in functia de prim-ministru a lui Emil Boc, cel care fusese demis de parlament prin motiune de cenzura. Insa cel mai incompetent prim-ministru al Romaniei a ajuns iarasi sa ocupe acelasi post atat datorita incompetentei cat si slugarniciei lui. A functionat aici un principiu comunist, mai precis Basescu a numit intr-o functie importanta o persoana perfect incapabila tocmai pentru a o putea controla si pentru ca aceasta persoana sa-i ramana loiala, stiind ca nu ar fi meritat sa fie acolo.

– Alcatuirea guvernului – care n-a fost nicio clipa sarcina lui Boc, cel care nu functioneaza decat pe post de interfata si n-a avut niciodata o valoare mai mare decat Andrei Gheorghe la Ministerul Finantelor – ne-a adus aceleasi nume care s-au distins printr-un servilism teribilist aproape fata de Basescu. E drept, si prin prestatia lor “estetica”. Deci iata cum ne-am trezit cu un guvern in care Elena Udrea detine un minister cheie dupa “succesurile” inregristrate la turism. Tabloul n-ar fi fost complet daca “mafia persoanala a lui Basescu” ar fi lipsit: deci iata-i pe Videanu, Berceanu si Blaga la locurile lor. Decorat cu unii “independenti” intoxicati de Basescu guvernul era menit sa ne scoata din criza, sa taie “pensiile nesimtite” si sa “reformeze” statul roman. Deziderate mici pentru un guvern atat de capabil precum guvernul Boc.

– Pentru a obtine sustinerea de care acest guvern avea nevoie pentru a trece de parlament, Basescu a recurs la destabilizarea partidelor de opozitie prin contactarea unor persoane lipsite de pozitii in partid (vezi telefonul catre Tariceanu) dar care ar fi putut intra in jocul lui Basescu. Promitandu-le ministere, functii si grade, “independenti” au inceput sa infloreasca pretutindeni, ca si cand s-ar fi desprimavarat dintr-o data. Generalul Oprea (“seful mafiei personale a lui Nastase – potrivit unei declaratii a lui Basescu”) a primit, pe buna-dreptate, ministerul Apararii si se pregateste sa fie uns de Basescu drept sef al unui nou partid prezidential – de stanga – care sa adune laolalta virtuozii traseismului politic. Modul in care a procedat Basescu pentru a-si “procura” o majoritate a fost, in esenta sa, nedemocratic, lipsit de orice principii, a vizat destabilizarea partidelor si a ridicat traseismul politic – pe care mai ieri il deplangea Basescu – la rang de  virtute.

Niciunul dintre numerosii intelectuali ai lui Basescu nu au gasit nimic de spus fata de aceste “miscari” prezidentiale.  Au practicat politica ochilor inchisi. Sau ne-au explicat, in unele ocazii, cat de nobil este sa fii manelist, si cum limba romana literara si-ar fi gasit implinirea in baladele trubadurilor cenusii.

Urmarile primelor 3 luni de mandat ale presedintelui Basescu nici nu erau greu de prevazut:

– accentuarea crizei economice

– initierea unor proteste de masa, care ameninta sa fie cele mai ample de dupa ’89

– violarea repetata a Constitutiei, care si-a atins apogeul prin una dintre ultimele ordonante de urgenta emise de Boc, ordonanta prin care chiar actul de justitie este suspendat, iar drepturile castigate in instanta sunt anulate sau esalonate pe 3 ani de zile.

Incheind nu pot decat sa le multumesc – si sunt convins ca nu numai eu, ci si Vania, Gabriela, Alexandru, Octa, Cristian si inca vreo cinci milioane –  celor care au avut teribilismul de a vota cu ochii larg inchisi!

De ce n-a ramas la coasa?

In semn de reconciliere?

Inteleg ca 5 milioane de romani au votat cu Basescu; bun. Da’ cu Boc cine a votat?

Nu cred ca un om cu mintea la cap, si nu atarnand de vreun calcai ca o soseta rupta, ar fi putut ajunge la incheierea ca, vremuri de criza lovind greu tara, Boc este cel mai potrivit prim-ministru. Astept comentarii si comentatori care sa ma convinga cat de justa este optiunea lui Basescu pentru acest premier de jucarie care a esuat lamentabil si in toate directiile un an intreg. Un premier care nu se pricepe decat la cosit si care ar fi trebuit sa ramana acolo unde se pricepe. Acum intelegeti de ce Basescu n-a vrut sa sufle nicio vorba despre viitorul ministru desemnat? Stia el ca nu-l mai vota nici dracu’ daca ii dadea iarasi cu Boc. Si totusi chiar asa a facut.

Prin nominalizarea lui Boc drept premier, Basescu a mai dat o lectie de reconciliere partidelor politice si liderilor acestora, demonstrandu-si inca o data calitatile inegalabile de diplomat. Cat despre independenta presedintelui Basescu fata de partide, nu mai marita spus nimic.

In concluzie nu pot decat sa jubilez ca Boc, viitorul candidat la functia de presedinte al Romaniei, este un om politic nul, lipsit de viitor, care va asigura PD-L-ului o moarte sigura si definitiva.

De ce am votat cu Geoana..

Desi am reluat mereu, in discutii scrise sau verbale, o serie intreaga de argumente, si desi e poate prea tarziu, merita totusi sa mai fac o ultima incercare si sa raspund la intrebarea care mi s-a pus mereu in ultimele zile. De ce am votat cu Geoana?

Geoana este un om care a castigat postul de presedinte al partidului luptand cu Iliescu si cu Nastase. Nici Iliescu, si nici Nastase (sa nu mai vorbesc de Mitrea) nu l-au sustinut decat cu foarte multe rezerve. Aproape ca au jubilat vazand ca Geoana a pierdut. Iar motivul pentru care a pierdut, este ca n-a fost sustinut cum trebuia. Geoana este omul care, din functia de presedinte, ar fi putut reforma un partid care, fara discutie, a ramas in urma. Dar care nu mai este, dupa 20 de ani, acelasi FSN, asa cum si-ar dori Basescu si acolitii lui. Asta pentru ca structurile de putere si raporturile s-au schimbat. Iar cine mai crede ca Iliescu trage sforite in partid, il invit sa-mi comunice care este functia lui, si pentru cine trage sforile mosuletul ala care, desigur, ar fi meritat sa putrezeasca intr-o inchisoare? Sa-si plateasca el chiria la apartamentul sau cu 3 camere?

Dar as vrea sa lamurim urmatoarele:
1 .Un presedinte este independent, el nu face parte dintr-un partid politic. NU am votat PSD, am votat cu Geoana, iar acest lucru ar tebui sa fie tuturor clar.
2. Mosternirea comunista ii revine mai degraba lui Basescu (a recunoscut-o deschis in 2004), decat lui Geoana, care a intrat in PSD in 2000 si care n-a facut parte din guvernele din timpul lui Iliescu. Basescu este cel care trimitea, de pe mare, scrisori duioase marelui barbat al tarii, tatucului, cel care s-a saltat din FSN, a preluat PD-ul calcand pe cadavre, si sa pregateste sa preia si PNL-ul, ca un distrugator de partide ce este.
3. Modul in care Basescu a ales sa conduca tara asta, cu un prim-ministru marioneta, facand aliante numai in interesul sau si rupandu-le numai ca sa-i fie lui si mai bine, trandu-si toti adversarii lui politici, demagogismul si discursurile lui populiste, de presedinte-jucator tine de aceesi sfera a regimurilor totalitare in care acelasi om centreaza si acelasi da cu capul. Numai ca Basescu e doar la inceput.

4. Modul in care a sprijinit-o pe fiica-sa, o puslama balbaita si superstara sa obtina postul de euro-parlamentar, lucrandu-si practic partidul, faptul ca a creat 2 ministere pentru doua miss-romania, Ritzi si Udrea, care au spalat bani cu nemiluita, faptul ca s-a inconjurat rapit de supusi de incredere ca Videanu, Berceanu, Blaga, etc., ma face sa cred ca in ceea ce priveste coruptia, PD-L-ul nu e cu nimic mai prejos decat cu PSD-ul. Poate are chiar un plus.
5. Faptul ca in 5 ani de zile Romania nu s-a schimbat in bine si nu s-a modernizat, a ramas cea mai corupta tara din europa, iar nici un mare corupt n-a fost prins, ma face sa cred ca Basescu n-a reusit mai mult decat Constantinescu. A vociferat incoace si-n colo, dar nimeni n-a fost prins, absolut nimeni. Cat despre “sa traiti bine!”, cred ca simtim cu totii, pe pielea noastra, ce bine ne este.

6. Faptul ca Basescu, in al 5-lea an de mandat, la final se gandeste la modernizarea Romaniei si la schimbarea constitutiei n-a dat de gandit la nimeni?? DE ce nu a facut referendum-ul in 2005, in 2006, in 2007? De ce a asteptat pana acum? CA sa mai straga niste voturi? Ca sa se mai poata lauda ca lupta cu sisteme politice si moguli?

7. Faptul ca Basescu a lasat mai bine de 2 luni Romania fara guvern intr-o perioada de criza (dupa ce a facut o alianta cu PSD-ul, pe care l-a demonizat 4 ani de zile, doar pentru ca n-a vrut sa lase postul de prim-ministru din mana, doar pentru ca el nu are aliati politici, ci doar supusi, vasali), ca a numit prim-ministri in bataie de joc, sfindand partidele politice, toate, si parlamentul, n-a dat de gandit la nimeni? N-a vazut nimeni ca lupta se ducea pentru MAI si pentru serviciile secrete? N-a inteles nimeni ca Basescu pregatea de atunci o frauda majora, si ca numai daca ar fi controlat ministere o putea duce la implinire? Fraudacii, domnule Morar, mai precis fraudacul NR 1, este Basescu. Stapaniti-va umorile, priviti obiectiv, atat cat mai puteti. Cine a condus tot aparatul de stat, cine putea sa fraudeze alegerile, cine a impartit buletinele de vot si sectiile speciale? PSD-ul? PNL-ul? Agatha Cristie? Mai incercati, domnule Morar: Fram Ursul polar, Tom si Gerry? NU, domnule Morar. NU! NU! NU!

7. bis. Alianta cu PSD n-a ingrozit pe nimeni? N-a mai fost nimeni frustrat si enervat atunci ca PSD-ul se intorcea la putere, nu mai invoca nimeni votul de dreapta dat de popor? Cine era atunci adevarata majoritate?

8. Nu am votat cu Geoana pentru ca ar fi un presedinte stralucit. Nu este. E un prostovan. Dar am votat cu el pentru ca dincolo de discursul stralucit, Basescu e o fiara. Un om fara principii, care nu se da in spate de la nimic. Respecta femeile, mai putin tigancile imputite. E si cu ungurii si cu patriotii infocati si cu homosexualii. E un maniac, un plangacios, mizeaza mereu pe emotiile pe care le starneste. Oare de ce roamanii se lasa atat de usor cuceriti?
9. Am votat cu Geoana din pragmatism, pentru ca R0mania ar fi avut acum un guvern (care ar fi putut vota imediat un buget si Romania ar fi primit transa de la FMI), si nu unul marioneta, pentru ca o alianta e mult mai greu de controlat de grupuri de interese decat un singur om, pentru ca Johannis e un om care a convins, un neamt cu principii si neimplicat in jocuri politice, un om care ar fi putut fi decisiv pentru Romania. Dar Romanii au preferat nesiguranta, alegerile anticipate, jocurile mizerabile ale lui Basescu, cel care va incerca acum sa distruga PNL-ul, sa cumpere parlamentari, etc.

10. Am votat cu Geoana pentru ca am votat cu Antonescu, cu Johannis, cu bunul simt, cu o politica ne-conflictuala, bazata pe parteneriate, pe intelegeri. Am votat cu Geoana chiar daca sunt de dreapta, pentru ca Basescu este tot asa de drepata ca si impozitul forfetar. (Intre noi fie vorba, si dracu este mai la dreapta decat Basescu!) Am votat cu Geoana, ca sa nu putem constata acum ca dupa criza, criza continua..

Declaratia lui Geoana – declaratia unui om care nu se lasa invins

UPDATE 2 :In afara-i vopsit gardul…

Daca alegerile au fost intr-adevar fraudate (intra-devar = se poate dovedi lucrul asta) atunci contestarea lor este un gest firesc intr-o democratie. Domnul IT Morar descopera iarasi un sofism, demonstrand cat de daunator imaginii Tarii ar fi contestarea (si eventual repetarea) alegerilor. Cand, de fapt, rusinoasa si daunatoare in mod radical nu e contestarea unor alegeri fraudate, ci fraudarea lor. Halal logica folositi, stimabililor! Ea ar suna cam asa: ce conteaza ca s-au furat alegerile (de vreme ce a castigat Basescu), important e sa ne pastram imaginea de tara europeana civilizata! Tine, ce ziceti?

UPDATE: Dovezile de fraudare incep sa prinda contur!

Prima declaratie de anvergura a lui Geoana de cand a castigat, apoi a pierdut alegerile e una moderata, rationala, cumpanita. Isi recunoaste graba din seara alegerilor, dar o motiveaza rezonabil. Si noi ne-am bucurat. Cine nu s-ar fi bucurat fiind dat cu doua -trei procente invingator de trei institute de sondaj. Nu vede nicio problema ca postul de premier sa revina PNL-ului, daca Johannis s-a retras din intelegere. E mult bun simt aici, dar s-ar putea sa fie inutil.  E si speranta ca alegerile se vor reface. Speranta pe care o avem multi acum, chiar daca sansele sunt mici.

Oricum, Geoana a devenit, mi se pare, mult mai lucid si mai stapanit. Asa trebuia sa fie de la inceput. Si nu sa se lase calcat in picioare de masina retorica a lui Basescu. Atunci, astazi n-as mai fi scris randurile astea. Atunci, astazi, ar fi fost bine.

Dupa “v-am ciuruit” urmeaza flegmele (cazul Ioan T. Morar)

Noii castigatori, acei sustinatori indarjiti ai lui Basescu, cei care apara valorile fundamentale ale acestei tari, inteleg sa-si manifeste aceasta atitudine in cele mai ordinare moduri cu putinta. Un pic de moderatie, domnilor! Basescu a castigat prin furt, si la doar 50 de mii de voturi distanta. O jumatate din Romania asta e scarbita de el. Cealalta n-a inteles inca un lucru simplu. Vlad Tepes a fost bun, dar acum o jumatate de secol. Azi suntem datori sa judecam in alte categorii, sa lasam la o parte impartirea grosiera in comunisti si arhangheli, moguli si ingeri pazitori, tonomate si ziaristi vedeta (gen TRU).

Iata dar in ce fel se manifesta “invingatorii”, trimitand scuipaturi virtuale intr-o parte si-ntr-alta. Vi se pare normal, domnilor? Unde va e dramul de umanitate?

p.s. Spre delectare aveti aici si articolul

In loc de epilog si ceva in plus

Am să fac un pas în afară şi am sa ies din campul de forta al acelor cateva minute în care, după discursul lui Geoana, singurul discurs de presedinte pe care l-a tinut de când a început acestă campanie, am crezut într-o altă Românie. O Românie eliberată de cel care a intreţinut, în ultimii ani, un conflict permanent în clasa politică, cu care şi-a hrănit poziţia. O Românie cu un guvern stabil, condus de un independent, de un om neimplicat în jocurile de putere de la Bucuresti, un premier jucător, şi nu un premier jucărie.

Am să fac un pas în afară încercând să ies şi din jocurile mizerabile ale celei mai pefide campanii electorale din câte s-au desfăşurat vreodată în ţara asta. O campanie îndreptată împotriva lui Băsescu, care însă s-a sufocat în ea însăşi, în invective, dovezi dintre cele mai coonvingătoare, casete, argumente valide sau inutile. S-a aruncat, la grămadă, totul, şi n-a mai rămas din toată campania aceasta negativă decât încrâncenarea şi ura. Datorită lor Băsescu a redevenit eroul suspendat de cei 322. Omul „altor coordonate istorice”. Asa a fost perceput, în mod evident, din afară. Şi, într-o proporţie mare, şi dinăuntru.

Am să fac un pas în afară şi faţă de contestarea alegerilor, un mecanism inutil destinat să lungească chinurile unei naşteri ratate. Unei bucurii pe care a trebui să o înghiţim la loc, să ne-o interzicem. O bucurie nescută moartă, a cărui manifestare va rămâne în zestrea colectivă a acestui popor.

Dincolo de aceste distanţări, nu-mi mai rămâne să spun decât că românii au primit România pe care şi-au dorit-o. O Românie condusă de un om care are toate pârghiile puterii, şi care mai este pe lânga asta garantul aceloraşi puteri. Din Vlad Ţepeş, Băsescu a luat totul, mai puţin principiile. Sunt ferm convins că ne vom convinge cu toţii de asta în următorii cinci ani. Asta, desigur, dacă Băsescu nu se va schimba. Dacă nu va deveni împăciuitor. Dacă va scăpa de drogul puterii care îl face să se creadă un fel de supra-om invincibil.

Dacă se va întâmpla aşa, dacă România va trăi bine, va scăpa de marea corupţie şi va deveni o democraţie „mai convingătoare” promit că îmi voi face public mea culpa şi voi accepta că m-am înşelat. Că n-am văzut bine. Şi, pentru binele tuturor. Sper să fie aşa. Până atunci însă, îmi  voi păstra poziţia la care n-am ajuns fiind „împins” de posturi, diurne sau fonduri pdl-iste, ci încercând să cântăresc cât mai bine situaţia actuală deteaşat de orice altceva. Aşa cum ar trebui să facă fiecare dintre noi.  Pâna atunci însă, mă voi declara dezamăgit de toţi acei intelectuali care şi-au trădat convingerile, şi au reuşit să-şi auto-inducă sentimentul că fac ceea ce trebuie, şi încă mai dezamăgit de aceia care, văzuţi cu sacii în căruţă, n-au mai avut nevoie de alte argumente. Toţi aceştia, ca şi acei români care au votat cu Băsescu şi care se vor căi pentru votul lor, au parte de intelegerea mea. In fond, toti putem gresi.