La trecutu-ti mare…

In ultimii doi ani de zile Romania s-a intors in urma cu 20 de ani. Am ajuns iarasi in epoca in care sintem facuti sa credem, printr-o retorica primitiva si aroganta, cat de bine ne este, cat de bine traim. Adevarurile cele mai evidente sint ascunse, cele mai izbitoare, sint trecute cu vederea, cu nonsalanta, asta atunci cand nu sint negate cu agresivitate, cu nesimtiri, cu sila. Cei care ne conduc cunosc foarte bine acesta tehnica, pentru ca ea a functionat in Romania mai bine de 40 de ani. Guvernul Boc adica guvernul Basescu, aplica exact aceleasi metoda verificata (sau nu) in comunism: minciuna generalizata, minciuna dezinvolta si dispretuitoare, minciuna care ia adeseori forma unei diversiuni ordinare, minciuna care invrajbeste si care dezbina. Metoda este, intr-adevar, aplicata cu asupra de masura; e stapanita la perfecie, in cele mai mici detalii. Minciuna si diversiunea ca metoda de guvernare – alaturi de atragerea si cumparerea intelectualilor pentru a servi aceleiasi cauze – au condus insa, in ´89, la o explozie sociala, la o explozie de violenta si ura. O explozie care oricat va mai intarzia, se va produce pana la urma. Un detaliu care scapa guvernantilor nostri, bravului marinar care, dupa vorba lui, se va intoarce pana la urma la popor: de aceasta data pentru taiere. Odata decapitat PD-ul si Basescu, romanii vor exulta mai intai, apoi se vor plictisi de ceea ce au inceput, si vor sfarsi in acelasi abulism si aceeasi nepasare atat de familiare. Criza prin care trece Romania este ca Romania nu poate trece printr-o criza. In Romania nu se poate face revolutie. Pentru ca romanii uita. Uita de ce au inceput si uita ca au inceput. Se blocheaza pe drum, si mai exact la inceputul lui. Si totul revine, iata, la normal.

Criza prin care trece societatea romaneasca  o criza morala si apoi una de identitate. In ultimii doi ani societatea civila – atata cata a reusit sa se inchege – a fost, intr-o proportie colosala, distrusa, compromisa, atrasa in jocuri politice murdare. Iata-l pe Sever Voinescu, de exemplu, validand, de la inaltimea prestantei sale de intelectual fin, furtul de la camera deputatilor. Iata-l admitand ca va vota pentru repetarea votului, in cazul in care se va discuta asa ceva, pentru a face exact pe dos pana la urma. Si Voinescu nu este un caz singular; i se adaga atat de multi incat nu merita enumerati. Ipocrizia este insa ceea ce ii uneste si ii leaga pe toti. Ipocrizia este flagelul care a distrus bruma de societate civila din Romania, este cancerul de care sufera “reperele” intelectuale si morale ale tarii. Romanii sint un popor dezorientat si dezbinat, caruia ii este imposibil sa se mobilizeze, sa gandeasca dincolo de interesul propriu, sa emita alte judecati decat invariabila: “toti sint la fel de rai”. Tocmai de aceea conspiratia impotriva lor se desfasoara, de doi ani de zile, cu atatea roade. Tocmai de aceea pot fi furati, mintiti, umiliti. Pentru ca ei, ca si Boc, mai pot inca duce. Si vor mai putea. Si cand nu vor mai putea, vor muri. Nu, n-o vor face demn. Romanii sint un popor invins, un popor caruia ii este dat sa paraseasca lent istoria, ca un organism istovit care traieste prea mult din trecut si viseaza prea mult la trecut. Romanii sint un popor obosit, amorf, lipsit de credinta si de ambitie.

Sa ma contrazica cineva! (cineva care n-a votat cu Basescu!)

DNA – noul Circ Globus al lui Basescu…

… si domnul Morar vechiul/nou maestru de ceremonii.

(Sau despre cum se conduce o tara intreaga numai cu circ, in lipsa de paine).

Iata ca de vreo saptamana cazul Voicu a invadat ca niste balarii toate canalele media, sufoca stirile tv, emisiunile politice, discutiile private, totul.

Servite cu lingurita, ca intr-o telenovela, stenograme apar pretutindeni, in toate ziarele, cu naturaletea unor stiri meteo. Si ce daca dosarul era secretizat? Tipu’ e un mafiot nu? Bine i-au facut ca il linseaza in public. Lupta anti-coruptie a lui Basescu, in loc sa se desfasoare in salile de judecata, se intampla pe hotnews, pe antene, pe realitati si la be1 tv.

Mai lipsea sa-l lege pe “grasan” de una din coloanele din Piata Romana si sa se arunce in el cu pietre.

In timpul asta, cat Basescu tine presa ocupata cu acest spectacol, pregatind pastila stenografica zi de zi, Boc mai injura un profesor, mai bate cu pumnu’n masa si cand nu face pe prostu’ e prost de-a dreptul. Si e cam asa tot timpul.

Circul bate criza! Sau nu?

Cabinetul Boc IV – toti oamenii dictatorului!

S-au scris in ultima vreme o multime de lucruri deplasate sau de-a dreptul aberante despre reinfiintarea cabinetului Boc. S-au scris lucruri marginale, cu efect de cosmetice, care fac abstractie intr-o mai mica sau mai mare masura de adevarata miza a acestui guvern.

S-a plimbat, prin mass-media noastra mazgalita si turuita, ideea ca motivul esential al repunerii guvernului Boc in “drepturi” ar fi rezultatul urgentei cu care trebuie sa fie aprobat bugetul, pentru ca, in sfarsit sa soseasca mult-asteptatul Mos Craciun de la FMI si BM. Nimeni n-a observat ca acest argument putea sa functioneze la fel de bine pentru orice prim-ministru. Orice guvern ar fi propus “domnul” “presedinte” ar fi avut sanse maxime sa treaca avand in vedere ca nimeni nu-si doreste o tara in imposibilitate  de plata la pachet cu alegeri anticipate tocmai acum cand apele incep sa se mai linisteasca.

Care este atunci adevaratul motiv al repunerii credinciosului Boc in functie? Sa fie tocmai docilitatea acestuia? Sa fie faptul ca prin el domnul Basescu tine bine in mana fraiele executivului? Hm. Insa nimeni n-a obsevat un alt lucru important. Acela ca presedintele nostru jucator nu este numai jucator, ci mai nou si negociator cu FMI. Nu are nicio jena sa preia toate atributiile unui executiv de fatada, in care ministri competenti precum Videanu, Berceanu, ca sa nu mai amintesc de plapanda doamna Udrea isi primesc acum rasplata pentru loialitatea lor din timpul campaniei.

“Presedintele” Basescu, cel care promitea reconciliere nationala, a ales sa construiasca un guvern alcatuit din transfugi, cameleoni si “independenti”, alaturi de eternul UDMR, pregatit sa ajute oricand tara la greu. Un guvern perfect pentru inceputul unui regim prezidential forte in Romania, care va sa duca la bun sfarsit toate planurile lui Basescu.

1) De ce ne trebuie sute deparlamentari? Evanghelistii au fost numai 4 si au facut treaba buna! Auzi tu, 2 camere? Pai ce, garsoniera nu e de ajuns?

2) Constitutia revizuita si transferarea atributiilor primului-ministru presedintelui, si astfel o radicala modernizare a Romaniei.

Merita sa inchei cu o singura observatie: Acei jurnalisti care ar fi fost gata sa aduca dovezi pentru canonizarea conducatorului iubit, dintre care face parte distinsul domn Ioan T. Morar, cel care impartea mai daunazi bine-cuvantari intr-o parte si intr-alta, semnaleaza, pe distinsul sa blog, cum ca nominalizarea lui Valeriu Tabara la Ministerul Agriculturii ar fi o greseala a PDL-ului. ITM nu vede ca intreg guvernul e alcatuit din personaje lugubre si ratate, din transfugi, tradatori si slujitori ai lui Basescu, semnaland, nepartinitor si obiectiv ca orice jurnalist cu un minim de bun-simt, o greseala a PDL-ului. Este de-a dreptul rizibil! E ca si cand ti-ai face griji ca unui bolnav de cancer i s-ar putea trage moartea de la o batatura.

De ce n-a ramas la coasa?

In semn de reconciliere?

Inteleg ca 5 milioane de romani au votat cu Basescu; bun. Da’ cu Boc cine a votat?

Nu cred ca un om cu mintea la cap, si nu atarnand de vreun calcai ca o soseta rupta, ar fi putut ajunge la incheierea ca, vremuri de criza lovind greu tara, Boc este cel mai potrivit prim-ministru. Astept comentarii si comentatori care sa ma convinga cat de justa este optiunea lui Basescu pentru acest premier de jucarie care a esuat lamentabil si in toate directiile un an intreg. Un premier care nu se pricepe decat la cosit si care ar fi trebuit sa ramana acolo unde se pricepe. Acum intelegeti de ce Basescu n-a vrut sa sufle nicio vorba despre viitorul ministru desemnat? Stia el ca nu-l mai vota nici dracu’ daca ii dadea iarasi cu Boc. Si totusi chiar asa a facut.

Prin nominalizarea lui Boc drept premier, Basescu a mai dat o lectie de reconciliere partidelor politice si liderilor acestora, demonstrandu-si inca o data calitatile inegalabile de diplomat. Cat despre independenta presedintelui Basescu fata de partide, nu mai marita spus nimic.

In concluzie nu pot decat sa jubilez ca Boc, viitorul candidat la functia de presedinte al Romaniei, este un om politic nul, lipsit de viitor, care va asigura PD-L-ului o moarte sigura si definitiva.

E timpul pentru o schimbare de atitudine!

Oamenii nu sunt infailibili. Mai mult decat atat, nici ideile lor nu sunt. Oamenii pot dez-amagi (se intampla cel mai des) la fel cum ideile pot dezamagi. Din aceste motive trebuie sa vina un timp cand faptele sa cantareasca mai mult decat sperantele pe care ti le-ai pus intr-un om sau intr-o idee. Trebuie sa vina un timp cand sa recunosti cel putin ca ai fost inselat, tradat, dezamagit, daca nu poti recunoaste ca tu insuti n-ai avut dreptate.

Toti acei oameni extraordinari, unii dintre cei mai de rasa intelectuali ai spatiului cultural romanesc actual, care si-au semanat sperantele in Traian Basescu, asa cum am facut-o multi dintre noi, prea multi, peste 50%, trebuie sa accepte ca le-au semanat in piatra seaca, in roca vulcanica si nu in terra rosa. Toti acei oameni care au crezut in Traian Basescu cu nebunia lui Romeo indragostit inca inainte de a o cunoaste pe Julieta, toti acei oameni care au crezut ca cel pe care-l asteapta s-a incarnat exact in Traian Basescu, trebuie sa aiba taria sa accepte ca au fost inselati. Ca Traian Basescu nu e nimic mai mult decat un joc de artificii. Atat. Nimic mai mult. O masca purtata cu talent.  O facatura.

Toti acei oameni care au crezut in Basescu nu se poate sa nu fi vazut lucrul asta. Nu se poate sa continue sa creada in el, in modernizarea Romaniei propusa de presedinte, in jocul lui de-a puterea cu ministri inventati peste noapte sau adusi de la teatrul de papusi. E timpul pentru o schimbare de atitudine!

Guvernul BOC a facut POC!

Si tocmai in timpul asta, jucaria noastra de prim-ministru – fostul – cauta pe sub masa foaia cu discursul pe care urma sa-l necheze ca un ponei breaz. Dumnezeule, ce bine ca ne-am scapat de puslamalele alea de pseudo-ministri care ne-au mancat nervii si banii – da, mai ales banii – si mai ales ce bine ca, foarte curand, Basescu va face la randul lui poc, si se va duce la fundul istoriei, ca s-o fi traind bine si pe acolo. Daca ar fi dupa mine, le-as propune, celor 11 ministri care ocupa (sa ma iertati, OCUPAU) singuri 200 de posturi, sa se duca pe Retezat Godeanu, si sa faca bungee-jumping legati de gat.

Domnu’ Cristoiu – noul intelectual al lui Basescu…

Potrivit ultimelor afirmatii care s-au raspandit prin presa noastra mazgalita si tiuita ca niste potarnichi inainte sa fie agatate de dintii ogarilor, cica domnu’ Cristoiu’ – il stim noi, nu? – a trecut –  cu tot cu vesta lui de blugi cu care a iesit din comunism si cu care isi exprima speranta ca va apuca sa intre “la loc” – de partea presedintelui-jucator.

Va rog sa nu exagerati si sa nu cereti motive? Ce-i prostia asta, doar e democratie, si oricine are dreptul sa fie “intelectualul lui Basescu”. Si poate, ma gandesc, s-o fi simtit domnu’ Cristoiu tot mai putin intelectual in ultima vreme, cum umbla el asa de mana cu domnul Gandea’ si cu bascaliosul coleg de colivie la “antiteza zilei”. Pana aici bun. Sa vedem mai departe.

Cica umbla tot asa un fel de zvon ca domnu’ Cristoiu – il stim, nu? – ar fi trecut de partea celui mai slab, dintr-un aristocratism pe care am tot avut ocazia sa-l admiram la dansul. Poate dupa aceeasi logica “tine” el cu comunismul, pentru ca “democratia” – s-o spunem drept – e mai “tare”. Asta cu conditia sa fie! Si cum romanul a inventat vorba inteleapta “cate bordeie atata obiceie”, i-a fost mult mai usor sa scorneasca, intr-un ceas, o democratie de tot hazul.  E rau, sigur, dar parca tot mai bine cu raul nostru decat cu binele altora.

Dar sa nu divaghez (prea tare) ca e tarziu. Deci: dintr-o pornire arisocratica domnu’ Cristoiu – il stim, nu? – a trecut de partea celui mai lovit, de partea celui impotriva caruia s-au intors toate armele.  Ajunge, nu? Restul nu conteaza. Nu e important daca Basescu merita sa-si piarda toate procentele, pana la ultimul, dupa maniera in care se scalambaie la televizor, dupa aroganta cu care ni se adreseaza, dupa acapararea puterii executive prin lansarea “la apa” a salupei teleghidate cu nume de lovitura de ciocan, Boc. Nu conteaza ca domnu’ presedinte a mai lansat niscaiva salupe feminine, si a facut si din fiica-sa un avion de hartie cu care a aruncat la tinta procentelor ca la “darts”. Nu conteaza asta, important e ca Basescu e atat de atacat acum, incat, zice domnu’ Cristoiu, trebuie sa-si puna in joc vesta de serviciu si sa traga cateva mazgaleli sanatoase si pline de aplomb.

Sa ne traiesti domnu’ Cristoiu! Si sa apuci comunismul – de unul singur!

Din seria solutiilor pentru criza!

Inca sub impresia romanului exagerat de bine scris al lui Aitmatov (si ine tradus!!), O zi mai lunga decat veacul, pe care tocmai l-am terminat, dau cu ochii in ecranul laptop-ului si imi sprijin privirea in criza economica de prin ziare, mutandu-mi gandul de la camilele strabatand nesfarsirea Stepelor Galbene. E intr-adevar o criza, ca-n povesti, cum nu fu niciodata! Si ma gandesc eu sa propun domnului Boc oricum lipsit de noroc, de inspiratie, de inteligenta si de orice l-ar face sa treaca drept un om obisnuit, o solutie pentru econimisirea sumelor astronimice care se platesc pentru aducerea echipei de specialisti de la Cluj care conduce tara si care prea s-a obisnuit cu elicoptere personale, cu avioane cu reactie si cu sonde spatiale, numai sa dea ei fuga-fuguta la chemarea marinerului!

Adevarul e, mi-am zis, ca treaba e simpla si criza, daca in asta consta, e ca si rezolvata. Sa vina specialistii de la Cluj calare pe camile, si sa dea astfel un exemplu de atitudine civica. Ce priveliste frumoasa ar fi sirul indian de camile purtand in spate guvernul Boc. E drept, pentru Boc, din motive lesne de inteles, dar si pentru ca el ar trebui sa fie exemplul prin excelenta al comportamentului pe perioada de criza, un magarus ar fi de ajuns, si la nevoie, chiar o pisica.

Voi reveni, curand, cu alte solutii; sper, inainte sa ia sfarsit criza!

Alba-ca-Zapada si cei douazeci de pitici (versiune moderna)

Emil Boc este Traian Basescu derivat. Prin asezarea lui in fruntea viitorului guvern de tranzitie a PDL-ului spre stanga, Basescu a reusit sa “unifice” cele doua functii in stat, sa recreeze un mare partid prezidential si sa demonstreze ca timpul trece ingrozitor de greu atunci cand e vorba de maturizarea democratiei in Romania, si ca atunci cand totusi trece, sensul lui e invers. Momentul ’92 a confiscat prezentul.

“Emil Boc este sistematic subestimat” scrie Traian Ungureanu (Cotidianul, 18 dec. 2008), recunoscand apoi ca e “nascocit de sansa”  si scos din plic “la a doua strigare”. Traian Ungureanu e pregatit sa justifice  orice, pentru a face realitatea politica dintr-un aliment toxic intr-o mancare usor digerabila; si pentru a-l transforma pe Basescu dintr-un jucator de carti intr-unul de sah. Nu sunt sigur ca lucrurile stau asa. Stiu doar ca noul guvern alcatuit din cei 20 de pitici au in frunte o vrajitoare camuflata in Alba-ca-zapada, gata sa inghita marul, daca e nevoie ca mitul Basescu sa fie salvat. Aceasta este, in fond, miscarea presedintelui -jucator. Dedublarea aduce cu sine preluarea prerogativelor si predarea  responsabilitatilor. Daca totul va merge bine (ceea ce tine mai curand de poveste) atunci Basescu va deveni un presedinte inteligent, care a stiut, in momente de criza, sa faca compromisul atat de subtil justificabil si justificat de jurnalistii impartiali si profesionisti. Daca totul va merge rau (ceea ce e previzibil) atunci Boc va inghiti marul si va disparea, pe usa din dos a povestii, iar Basescu va scapa fara nici o zgarietura.

Concluzia: nu Boc este subestimat, pentru ca Boc nu exista. Boc este un avatar, este o sosie. Intrebarea este daca cei 20 de pitici nu se vor transforma oare, incet si subtil, in 20 de boci mai mici, replici foarte utile si foarte justificabile ale unui singur om care nu se mai satura de putere?