tara arde si Basescu se…

(Interludiu: Opinia cetateanului turmentat)

Domnilor, cucoanelor, dragilor! Iata ca eram pe cale sa spun un formidabil neadevar (inca unul) despre domnia sa, presedintele Romaniei. Sunt convins ca dumneavoastra, toti, nu v-ati fi grabit sa-mi gasiti circumstante atenuante. Cum domnule sa se pieptene, parca v-aud zicand, matele ori esti nebun, ori ai mate in cap!

Va rog sa va linistiti ca nu e nici una nici alta. Dar sa le luam pe rand, ca de-asta suntem aici. Daca aproape mi-a scapat acolo verbul interzis, “a se pieptana” sa stiti ca nu mi-a trecut nici un moment prin cap ca as face prin aceasta o ironie. A fost poate, un moment de sinceritate. Desigur, momentele acestea de sinceritate sunt tot mai greu ingaduite astazi. Parca tot mai frumos e sa-i inchizi gura cuiva. Sa-i spui: bai boule! Atat. Punct. Oricine e impotriva lui Basescu, se afla evident intr-o mare eroare. Intr-o eroare destinala, ca sa tinem ridicat nivelul discursului. Aici nu ne jucam nietzscheam cu perspective. Nu, domine. N-o facem, caci lucrurile s-au agravat.

Si ma intorc iarasi, delirant, de unde am plecat, ca s-o iau la rand. Domnilor, cucoanelor, dragilor! Un singur lucru va rog – si sa nu mi-o luati in nume de rau ca o fac: sa nu-i puneti marinerului astuia o peruca de vreo cinci ani, ca s-ar putea sa-i cada pe ochi. Sau sa-i ia foc.

Parol!

Semnat: Cetateanul turmentat