O, da!

s-a-nchis în mine un înger

şi suferă de-orbire şi ger

îl simt pân-adânc în măsele

mă doare şi-n hainele mele

îl chemă, cred că, marcel

 

la soare se-ntinse lascivă

ca o camionetă mov, ca o divă

iată, vipera de ea

sperând că lumina nocivă

o s-o lase, ca pe soră-sa, grea.

 

mieunatul ăsta de pisică lehuză

se mai numea efect de meduză

pentru că plânsul ei te-nvelea

ca o cuvertură de saltea

când iarnă era

 

plus că nu uitase nimic

era împodobită de flori ca un dric

şi-n urma ei asudând mergea

se clătina, înota, alerga, înflorea

un nimeni, un monstru, un cineva

 

cu cata lehamite timpul trecea!