Coada de păun…

Mai incredibil decât frumuseţea cozii unui păun mi se pare faptul că noi o considerăm frumoasă. Căci milioanele sau zecile de milioane de ani de evoluţie, care au ţesut neîntrerupt la acea coadă, nu ne-au avut în vedere pe noi. Coada de păun ni se pare frumoasă pentru că, în fond, avem aceleaşi gusturi ca păuniţa. Doar că ceea ce pentru ea este un spectacol cu miză exclusiv sexuală – şi erotică, în măsura în care avem de a face cu un ritual de seducere –, pentru noi este un spectacol estetic. Ce poate fi mai straniu de atât? Deci iată dilema: oare la originea frumosului estetic este, la limită, plăcerea sexual-erotică, plăcerea de a fi captivat-sedus? Şi oare nu de aceea este frumosul atât de important pentru Platon, adică tocmai datorită capacităţii sale de a seduce, de a te duce, din lumea asta, în cealaltă? Ia să-l aud acum pe Toma daca tot o mai ţine una şi bună cu: integritas, proportio şi claritas…